Atat de iarna

Atat de iarna... Atat de mult alb. Pacat doar ca e negru in noi. Prea negru. De asta avem nevoie sa ne impodobim exteriorul cu luminite multe si colorate. Altfel nu intram in spiritul sarbatorilor. E atat de alb-negru in noi incat cautam sa ne ascundem in spatele tuturor mastilor care ne stau la indemana. Ne spunem ca trebuie sa devenim mai buni, mai darnici, dar ne uitam urat la tipul care intra in fata noastra la ghiseu. Ne bucuram de iarna in felul nostru. Ne umplem frigiderele de mancare si bautura. Asta inseamna pentru noi sarbatorile de iarna.

Zambet

Ieri dimineata am zambit. De mai multe ori. De fapt, zambesc des, dar altfel. Acum am zambit cu sufletul. A fost noapte chiar geniala. Am sarbatorit ca am mai tras un an dupa mine. Dar am fost fericita pentru ca am oameni frumosi carora sa le zambesc. La 5 dimineata am sarit in toate baltile de pe Piezisa. Pentru ca am avut suflete dragi alaturi. Si toata ziua la fel. Imi zambesc des in oglinda, mai ales in cele mai grele zile si imi spun: curaj... te asteapta o noua zi! capul sus, sufletul deschis si iubeste viata, cu bune si rele! Uneori zambesc si oamenilor pe care ii intalnesc. Desi... oameni nu zambesc pe strada. Mai ales dimineata. Totul e un vartej teribil, dar nimeni nu vede pe nimeni. Nimeni nu zambeste. Toti au fetele morocanoase si pline de rautate. Poate au uitat sa zambeasca. Poate grijile cotidiene ii apasa prea tare. Totul e posibil. Eu cred ca au uitat sa traiasca. Au uitat sa faca ceva pentru sufletul lor. Uneori uitam sa ne si bucuram. Dar ne plangem. Ca nu avem bani, ca nu e soare afara, ca ne-am taiat la un deget, ca ne-a parasit iubitul/iubita... Si lista continua la infinit. Insa nu zambit cand gasim 10 bani pe jos, nu zambim cand vedem curcubeul, nu zambim cand trebuie sa taiem paine cu mana stanga pentru ca la dreapta suntem loviti, nu zambim fetelor/baietilor singure/singuri dimineata la cafea. Viata e frumoasa sau urata. E asa cum ti-o faci. Eu zambesc... Chiar si cand ma doare. Pentru ca asta inseamna ca simt, iar asta ma asigura ca traiesc. Iar mai presus de toate, avem un singur suflet. Care trebuie ingrijit, pentru care trebuie sa faci macar din cand in cand cate ceva.

Eu vreau sa zambesc in fiecare dimineata oamenilor de pe strada. Si nu numai. Si vreau sa fiu fericita. La fel cum e la mine in suflet acum. Si sa am mereu suflete calde si dragi alaturi. Stiu ca pot asta. Fiecare putem. E atat de simplu... Inchid ochii, trag aer in piept si ma trece un fior pana la varfurile degetelor. Simt ca am atata bucurie in suflet, atata iubire de daruit...

Sunt fericita... Zambesc!

p.s.: photo - a smile from Anca Larisa Baciu, one of my very best friend.